-
1 устанавливать преступность деяния
Русско-итальянский юридический словарь > устанавливать преступность деяния
-
2 инкриминировать
incriminare, imputareему инкриминировали злоупотребление служебным положением — gli è stato incriminato l'abuso del potere d'ufficio
* * *сов., несов. книжн.incolpare vt (di qc, di + inf), accusare vt (di qc, di + inf), imputare (di qc, di + inf), incriminare vt (di qc, di + inf)инкримини́ровать кому-л. кражу — incriminare qd per furto
* * *vgener. incriminare -
3 вменять в вину
vgener. accagionare (+D), accusare (+A), apporre, (что-л., кому-л.) contare (q.c.) a colpa a (qd), (что-л., кому-л.) contare (q.c.) a peccato a (qd), (кому-л., что-л.) fare un aggravio a (qd) di, incolpare (+A), incriminare -
4 обвинять
* * *несов. юр.* * *v1) gener. addebitare, accusare (di), appuntamento, criminare, dar la colpa a (qd) (кого-л.), dare addosso a (qd) (кого-л.), gridare il crucifige contro (qd) (кого-л.), imputare, incolpare, reputare (qd) (кого-л.)2) law. (di q.c.) imputare (ù+P), incriminare, querelare -
5 вина
[viná] f. (pl. вины)поставить что-л. в вину кому-л. — accusare qd. di qc., incolpare (v.t.)
вменять в вину + dat. — incriminare (v.t.)
свалить вину на кого-л. — dar la colpa a qd
-
6 вменять
-
7 инкриминировать
[inkriminírovat'] v.t. impf. e pf. (инкриминирую, инкриминируешь + dat.)incolpare, accusare, incriminare, imputare -
8 уголовный
[ugolóvnyj] agg.1.1) criminaleуголовный преступник — delinquente comune, criminale (m.)
уголовный мир — malavita (f.)
2) penale2.◆уголовный роман — giallo (m.), romanzo poliziesco
См. также в других словарях:
incriminare — INCRIMINÁRE, incriminări, s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovăţire, acuzaţie, incriminaţie. [var.: încrimináre s.f.] – v. incrimina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCRIMINÁRE s. v. acuzare … Dicționar Român
încriminare — ÎNCRIMINÁRE s.f. v. incriminare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
incriminare — v. tr. [dal lat. mediev. incriminare ] (io incrìmino, ecc.). (giur.) [mettere qualcuno sotto accusa per un reato, con la prep. per del secondo arg.: i. qualcuno per falsa testimonianza ] ▶◀ e ◀▶ [➨ incolpare v. tr.] … Enciclopedia Italiana
incriminare — in·cri·mi·nà·re v.tr. (io incrìmino) CO TS dir. 1. accusare di un reato, porre sotto accusa: incriminare qcn. per falsa testimonianza, per furto, per omicidio 2. estens., considerare come reato: l esportazione di capitali all estero è incriminata … Dizionario italiano
incriminare — {{hw}}{{incriminare}}{{/hw}}v. tr. (io incrimino ) (dir.) Accusare qlcu. di un reato: incriminare qlcu. per omicidio … Enciclopedia di italiano
incriminare — v. tr. accusare, imputare, incolpare, denunciare CONTR. discolpare, scagionare, assolvere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
rjcrìmnè — incriminare, denigrare, calunniare il merito di una persona, incriminare … Dizionario Materano
incriminer — [ ɛ̃krimine ] v. tr. <conjug. : 1> • 1558, rare av. 1791; lat. incriminare 1 ♦ Vx Déclarer criminel, accuser d un crime. ⇒ inculper. 2 ♦ Mod. Mettre (qqn) en cause; s en prendre à (qqn). Vous l incriminez à tort en lui imputant une erreur… … Encyclopédie Universelle
incriminaţie — INCRIMINÁŢIE, incriminaţii, s.f. (înv.) Incriminare. [var.: incriminaţiúne s.f.] – Din fr. incrimination. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCRIMINÁŢIE s. v. acuzare, acuzaţie, învi novăţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
incriminar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: incriminar incriminando incriminado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. incrimino incriminas incrimina… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
incriminar — ► verbo transitivo 1 Atribuir un delito o una falta graves a una persona: ■ le incriminaron del homicidio. 2 Presentar la culpa de una persona exageradamente: ■ incriminó el insulto y le llamó injuria. SINÓNIMO acriminar * * * incriminar (del b.… … Enciclopedia Universal
